Relația noastră cu mâncarea este una complexă, de la simplă nevoie fizică, la o componentă socială importantă. Ea poate avea, însă, și forme disfuncționale, cunoscute ca tulburari alimentare sau tulburari de alimentație. 

Ele pot debuta în copilărie sau adolescență și impactează grav sănătatea fizică și mintală a celor afectați. Statisticile arată că tulburările alimentare sunt a treia cea mai frecventă afecțiune cronică la femeile tinere, iar până la 70% din cazurile de anorexie sfârșesc prin deces.

Cele mai cunoscute tulburari alimentare sunt anorexia și bulimia. Spectrul acestora s-a lărgit în ultimii ani, incluzând astăzi și tulburari precum mâncatul compulsiv (binge eating) și sindromul mâncatului nocturn. 

Mai departe, poți afla mai multe despre ce sunt tuburările alimentare, de ce apar, cum să le recunoști și ce metode de tratament există.

 

Tulburari de alimentație – ce sunt?

O tulburare alimentară este o afecțiune psihologică legată de comportamentele alimentare, imaginea corporală și ideile asupra pierderii sau creșterii în greutate.

Mâncatul devine o extensie a vieții emoționale, iar obiceiurile din timpul mesei și comportamentele de hrănire sunt alterate – fie ajungi să mănânci prea puțin, fie prea mult. 

Indiferent de extrema în care merge tulburarea alimentară, cel/cea care o experimentează are foarte puțin spre niciun control asupra modului în care se hrănește. De multe ori îi poți auzi spunând: “Nu mă pot opri din mâncat” sau “Nu pot/vreau să mănânc mai mult.”

Dezvoltarea unei tulburari alimentare interferează cu viața ta de zi cu zi și se poate întinde pe ani de zile, fără a fi diagnosticată sau tratată corect.

Problema tulburărilor alimentare este serioasă și este, de multe ori, minimizată, mai ales în cazul adolescenților. Comportamentele alimentare bizare sunt etichetate drept “mofturi” sau demonstrații, ceea ce le pune în pericol sănătatea pe termen lung.

tulburari

Cauzele unei tulburari alimentare

La rădăcina tulburărilor alimentare stau atât aspecte psihologice și emoționale, cât și unele predispoziții genetice sau dinamici sociale. 

 

Cauze psihologice

Acestea țin de modul individual de procesare a emoțiilor, de personalitatea și de experiențele de viață ale unei persoane. Cele mai multe tulburari alimentare apar la persoane cu:

  • Stimă de sine scăzută;
  • Dificultăți în exprimarea emoțiilor;
  • Perfecționism exagerat;
  • Rezistență scăzută la stres;

 

Cauze fizice

Unele predispoziții fizice pot crește riscul de a dezvolta tulburari de alimentație:

  • Istoric de afecțiuni psihologice în familie (depresie, anxietate);
  • Boli cronice (ex. diabet);
  • Tulburari hormonale;

 

Cauze sociale

Multe tulburari alimentare apar în adolescență, atunci când când imaginea socială ocupă un loc important. Tulburările alimentare sunt asociate cu fenomene sociale precum:

  • Idealuri de frumusețe nerealiste;
  • Stigma socială bazată pe greutate;
  • Bullying;

 

Deși o multitudine de factori pot contribui la dezvoltarea unei tulburari alimentare, cei din plan psihologic joacă un rol central. Persoanele care se confruntă cu bulimia sau anorexia ajung să-și perceapă corpul deformat și să se raporteze la mâncare în mod disfuncțional.

 

Cele mai frecvente tulburari alimentare: simptome

Tulburările alimentare nu înseamnă doar pierderi sau creșteri extreme în greutate. Ele pot fi ascunse după o greutate și o stare de sănătate aparent normale. De regulă, este greu să recunoști dacă cineva din cercul tău de cunoștințe are nevoie de ajutor. 

Mai jos, am detaliat simptomele celor mai frecvente tulburari alimentare:

 

Mâncatul compulsiv (hiperfagia)

Cunoscut și ca binge eating, mâncatul compulsiv este una dintre cele mai întâlnite tulburari alimentare. Acesta afectează atât femeile, cât și bărbații, fiind însoțit, de obicei, de creșteri în greutate, până la obezitate. Câteva dintre simptomele mâncatului compulsiv sunt:

  • Consumul unei cantități mari de alimente într-o perioadă relativ scurtă de timp;
  • Pierderea controlului, senzația că nu poți să te oprești din mâncat;
  • Sentimente de dezgust, tristețe și vinovăție după masă;
  • Mâncatul singur/ă din cauza rușinii;
  • Consumul de alimente în lipsa senzației de foame;

Mâncatul compulsiv se deosebește de bulimie prin lipsa comportamentelor compensatorii (inducerea vomei, folosirea laxativelor, etc). De aceea, persoanele care mănâncă compulsiv sunt supraponderale și se pot confrunta cu probleme de sănătate adiacente.

 

Bulimia nervosa

Această tulburare alimentară este similară mâncatului compulsiv, implicând, însă, o preocupare deosebită pentru propria greutate. Această preocupare conduce la adoptarea unor comportamente compensatorii, iar tulburarea poate exista fără acumularea excesivă de kilograme în plus. 

Printre simptomele bulimiei se numără:

  • Teama de a te îngrășa;
  • Episoade repetate de exces alimentar la o singură masă;
  • Pierderea controlului asupra cantității de alimente consumate – senzația că nu te poți opri;
  • Inducerea vomei sau sportul în exces ca forme de compensare pentru mâncatul excesiv;
  • Restricționarea strictă a caloriilor/alimentelor între episoadele de mâncat compulsiv;

Bulimia înseamnă multă vinovăție, lipsă de control asupra propriilor obiceiuri și anxietate. Episoadele recurente de mâncat compulsiv, urmate de perioade de restricție alimentară amenință echilibrul organismului, provocând afecțiuni grave.

 

Anorexia nervosa

Poate cea mai cunoscută dintre cele trei tulburari alimentare expuse aici, anorexia afectează cu precădere fete tinere și femei, putând fi chiar fatală. Spre deosebire de mâncatul compulsiv și bulimie, anorexia înseamnă restricționarea extremă a alimentației și adoptarea comportamentelor dăunătoare pentru a rămâne la o greutate redusă.

Printre semnele și simptomele anorexiei se numără:

  • Limitarea mâncării, preocuparea constantă față de mâncare și greutate;
  • Perceperea propriului corp ca fiind prea gras, chiar și când sunt subponderali;
  • Cântăritul și măsuratul repetat, aproape compulsiv;
  • Imposibilitatea de a se vedea destul de slabi;
  • Folosirea medicamentelor care suprimă apetitul;

Persoanele anorexice vor încerca să se ascundă când mănâncă, să mintă în legătură cu cantitatea de alimente consumată, să taie mâncarea în bucăți mici sau să arunce alimente destinate consumului. Necontrolată, anorexia duce în timp la probleme de sănătate grave și la malnutriție.

 

Opțiuni de tratament pentru tulburari alimentare

Pentru a depăși anumite tulburari alimentare, se va urma atât un tratament farmacologic, cât și un plan de intervenție psihologică. Printre cele mai eficiente tipuri de terapie pentru tulburările alimentare se află metoda cognitiv-comportamentală, terapia interpersonală sau terapia de familie, mai ales în cazul copiilor și adolescenților.

 

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)

Psihoterapia cognitiv-comportamentală pleacă de la ideea că experiențele noastre ne provoacă gânduri nesănătoase care declanșează, mai apoi, comportamente toxice. Într-un proces de terapie de tip cognitiv-comportamental vei lucra asupra ideilor preconcepute și gândurilor automate asociate cu mâncatul, cu imaginea corporală, cu greutatea, etc.

Sesiunile de terapie includ direcționarea din partea terapeutului, efectuarea unor teme pentru acasă și realizarea unor exerciții de restructurare mentală. Procesul este unul relativ scurt și s-a dovedit eficient în modificarea obiceiurilor alimentare și rutinei persoanelor cu tulburari.

 

Terapia interpersonală

Această formă de terapie se concentrează asupra factorilor sociale implicați în dezvoltarea unei tulburari alimentare. La fel ca și terapia cognitiv-comportamentală, cea interpersonală implică o structură clară a ședințelor, cu teme pentru acasă și exerciții tematice.

În terapia interpersonală se pot procesa interacțiuni sociale importante în viața clientului, se poate evalua propriul rol în cadrul grupurilor și se pot discuta aspecte esențiale ce țin de viața socială. Acest proces este menit să crească autonomia și stima de sine a clientului/ei cu tulburari alimentare.

 

Terapia de familie

Această formă de terapie este recomandată mai ales în cazul adolescenților sau copiilor cu tulburari alimentare, dar poate fi eficientă și pentru adulți. Ea vizează dinamica complexă de familie, care, de multe ori, poate susține afecțiunile fizice sau mintale ale anumitor membrii ai familiei.

Terapia de familie este un proces de grup, care facilitează comunicarea, exprimarea emoțiilor și crearea unor conexiuni sănătoase între membrii familiei. Un terapeut de familie va aborda procesul grupului și nu neapărat aspecte ce țin de viața personală a persoanei afectate de tulburarea de alimentație.

 

Mâncarea ocupă un rol esențial în viețile noastre. În jurul mesei ne strângem la evenimentele importante și, de multe ori, ne recompensăm cu un desert după o zi lungă. Totuși, atunci când busola internă ne este dată peste cap, mâncarea devine o formă de a umple un gol interior sau de a auto-disciplinare.

Existența unei tulburari alimentare este, de multe ori, un efect al unor conflicte interioare, al unor frici neexprimate sau ale unui nivel de stres crescut. De aceea, intervenția unui psihoterapeut poate reduce, în timp, simptomele tulburărilor alimentare și consecințele lor.

ro_RORomână
Facebook Messengeer Whatsapp