Selectează o Pagină

O relație terapeutică sau o alianță terapeutică se referă la o asociere apropiată și consistentă care există între cel puțin doi indivizi, între un terapeut și o persoană aflată în terapie.

Scopul acestei relații este să îl asiste pe individul aflat în terapie să își îmbunătățească calitatea vieții. O astfel de relație este esențială și este de cele mai multe ori, primul cadru în care clientul împărtășește gânduri intime, credințe și emoții, privind problemele aduse în discuție. Este important ca terapeutul să ofere un mediu sigur, deschis și o atmosferă relaxantă. Ca orice altă relație socială, relația terapeutică are limite, care ajută la definirea comportamentelor acceptate în cadrul acestei relații.

Înainte de a începe procesul de psihoterapie, cei mai mulți clienți se întreabă:” Oare acest terapeut mă vă ajuta cu adevărat?”. Studiile arată că mulți factori contribuie la succesul tratamentului, inclusiv gravitatea problemei/problemelor prezentate în terapie, încrederea pe care clientul o are față de felul în care decurge terapia şi experiența terapeutului. Cu toate acestea, studii din ultimii cincizeci de ani au demonstrat că există un factor, care mai mult decât ceilalți, este asociat cu succesul terapiei, iar acesta este calitatea relației dintre terapeut şi client.

În 1913, Sigmund Freud a lansat ipoteză conform căreia relația dintre terapeut şi client este cheia unei terapii de succes. De atunci, cercetările arată că această relație (alianța terapeutică) este cel mai puternic predictor al efectului pe care terapia îl va avea asupra clientului. Calitatea alianței terapeutice este esențială pentru succesul tratamentului indiferent de forma de terapie abordată. Au fost efectuate multe cercetări având ca subiect terapia individuală, de cuplu sau de familie, folosind o varietate de metode pentru a măsura calitatea relației terapeutice. Rezultatele acestor studii arată importanța alianței terapeutice.

Stabilirea unei relații terapeutice este un pas vital în cadrul procesului terapeutic și pentru că această relație să fie productivă, încrederea este cheia.

Un studiu al lui Bordin (1979) arată că alianța terapeutică constă în 3 elemente esențiale:

  • acordul asupra scopurilor terapiei,
  • acordul cu privire la cerințe și
  • dezvoltarea unei legături personale formată din emoții pozitive reciproce între client și terapeut.

Pe scurt, o relație terapeutică optimă, este atinsă atunci când clientul și terapeutul împărtășesc credințe cu privire la scopul terapiei și văd metodele folosite pentru a atinge acest scop, că fiind eficiente și relevante. Bordin sugerează că alianța terapeutică va influența rezultatul terapiei, nu pentru că ar avea un efect de tratament în sine, ci pentru că reprezintă un ingredient care îl ajută pe client să accepte, să urmeze și să creadă în terapie.

De multe ori, clienții aflați în terapie sunt întrebați de familie, prieteni, parteneri de viață” ” De ce nu poți să vorbești cu mine despre aceste lucruri? De ce trebuie să vezi un terapeut?”. Natura unică a relației terapeutice presupune că este diferită de restul relațiilor pe care le formăm și le menținem de-a lungul vieții. Este o relație care este imparțială, nu este bazată pe trecut, nu are prejudecăți, emoții sau dinamici care pot fi asociate cu relațiile externe.

Relația terapeutică îl poate ajuta pe individ:

  • să afle cum se simte să faci parte dintr-o relație bazată pe încredere,
  • să încerce noi căi de a se conecta într-un spațiu sigur,
  • să fie autentic, fără a fi nevoit impresioneze sau să îi fie pe plac cuiva,
  • să împărtășească anumite lucruri cu cineva imparțial care îi pune binele pe primul loc în procesul terapeutic.

Cheia unei relații terapeutice stă în apariția unor factori precum: căldură, empatie, compasiune, grija necondiționată și o atitudine deschisă din partea terapeutului.

Se disting două tipuri de alianță terapeutică:

  • prima, în primele faze ale terapiei, bazată pe percepția clientului cu privire la terapeut, că fiind încurajator,
  • al doilea tip, specific etapelor mai târzii ale terapiei, este reprezentat de relația colaborativă dintre client și terapeut pentru a depăși probleme clientului, fiind văzută că o responsabilitate împărțită în muncă depusă pentru a atinge scopurile terapiei și un simț de comuniune

Orice relație apropiată prezintă probleme, dificultăți sau neînțelegeri. Iar relația dintre terapeut şi client nu este o excepție. Cu toate acestea, maniera în care terapeutul şi clientul reușesc să gestioneze aceste dificultăți este un alt factor crucial în succesul acestei relații. O comunicare onestă, deschisă este o bună strategie pentru rezolvarea dificultăților.

Terapeutul şi clientul pot fi două persoane foarte diferite dar în cadrul acestei legături se dezvoltă abilitatea de a înțelege experiențe comune şi de a învăța lucruri noi. Această învățare în comun şi experiența creativă pot face terapia plină de satisfacție atât pentru client cât şi pentru terapeut.

Autor: Psih. Andreea Tudosie

Facebook Messengeer Whatsapp