Selectează o Pagină

Vârsta a treia este stadiul în care ajungi să te confrunți cu o serie întreagă de încercări. Aceasta este o etapă din viața ta ce aduce cu sine schimbări importante: nu mai poți face aceleași lucruri ca înainte, nu mai poți merge unde obișnuiai, oamenii din jur te privesc altfel, poate ți-ai pierdut prieteni dragi sau chiar partenerul de viață. Pensionarea poate fi greu de acceptat, singurătatea poate deveni apăsătoare iar confruntarea cu gândurile legate moarte pot fi înfricoșătoare.

Psihoterapia este o formă de tratament al cărui scop este să diminueze suferința, să permită o funcționare socială normală și dacă este posibil, să vindece și să prevină problemele. Psihoterapia se adreseasă tuturor persoanelor care întâmpină dificultăți în viața lor. Vârsta înaintată nu trebuie să fie un impediment pentru a cere suport psihologic. Odată cu trecerea anilor problemele de sănătate fizice și psihice se înmulțesc iar psihoterapia poate ajuta la îmbunătățirea calității vieții vârstnicilor la fel de bine ca în cazul tinerilor. Ba mai mult, experții spun că îmbunatățirile apar mai repede la persoanele mai în varstă deoarece acestea sunt mai conștiincioase iar obiectivele lor sunt mult mai bine definite, argumentul lor fiind timpul privit ca fiind mai scurt.

Erik Erikson, în studiul despre ciclul vieții, descrie această parte a vieții ca fiind un conflict între “integritate și disperare” – pe măsură ce te apropii de sfârșitul vieții, îți privești trecutul, ce ai realizat și ce nu din ceea ce ți-ai propus. Evaluându-ți propria viață, poți simți fie un sentiment de împlinire sufletească, o acceptare senină a vieții trăite sau poți aluneca către nemulțumire, chin și chiar disperare că nu ai avut o viață plină. Mai departe, el scrie “vârstele de 80 și 90 de ani vin cu noi provocări, reevaluări și alte dificultăți zilnice. Disperarea este accentuată de degenerarea corpului și a minții, de unde rezultă scăderea stimei și încrederii în propria persoană”. Este nevoie să înfrunți disperarea cu credință pentru a ajunge la „etapa generativă”, caracterizată de înțelepciune și de grijă și interes pentru generațiile care urmează.

Erik Erikson a caracterizat fiecare din cele nouă stadii de dezvoltare printr-un conflict/criză. Trebuie notat că acest conflict este o tensiune necesară pentru a ajuta individul, la orice vârstă s-ar afla, să evolueze. “Conflictul și tensiunea sunt surse de creștere, putere și angajament”. Totuși, nu de puține ori se întâmplă să avem nevoie de ajutor pentru a depășii aceste conflicte, pentru a trata nemulțumirile sau disfunctionalitățile, pentru a trăi mai cu sens, pentru a trăi mai bine. Este absolut normal să ceri ajutor profesionist pentru schimbare chiar și la 70, 80 sau 90 de ani. Chiar dacă ți se pare că mai ai puțin de trăit, de ce să nu îți faci viața mai ușoară, de ce să nu te descarci de tensiuni și poveri duse probabil o viață întreagă?

„Au fost adăugaţi ani vieţii, iar acum adevărata provocare este să adăugăm viaţă anilor” (OMS)

Probleme cu care te poți confrunta la vârsta a treia și cum te poate ajuta psihoterapia

  1. Stima de sine scăzută, încrederea slabă în propriile abilități, nevoile crescute de confirmare, validare, încurajare– pot apărea în cazul depresiei sau anxietății sau pur și simplu legate evenimente de viață (decesul partenerului, pensionarea, boli cronice, invalidități).

În acest caz, procesul terapeutic va începe prin crearea unei relații în care te vei simți înțeles și valorificat. Vei fi încurajat să îți expui problemele și să îți exprimi emoțiile pe care le trăiești în legătură cu ele. Psihoterapeutul te va ajuta să vezi că presiunea pe care o resimți este reală și va încerca să înțeleagă cum reușești să îi faci față în contextul acestor pierderi biopsihosociale ale îmbătrânirii. Pasul următor este să te ajute să îți construiești mecaninsme de adaptare la noile condiții.

  1. Pierderile– inevitabil odată cu înaintarea în vârstă poți pierde multe lucruri: partenerul de viață, prieteni, rude, roluri, funcții și nu în ultimul rând independența. De multe ori aceste pierderi nu sunt rezolvate, ceea ce înseamnă că cele 5 etape ale doliului (negare, furie, negociere, depresie, acceptare) nu au fost parcurse și ai rămas blocat în unul din ele. Astfel, te poți înfuria mult mai repede decât înainte, aparent fără motiv sau poți fi mai depresiv. Pe de altă parte, poate apărea și anxietatea – frica de pierderi viitoare anticipate sau vinovăția supraviețuitorului. Psihoterapeutul îți va facilita deblocarea, veți căuta împreună sensul pierderii tale și îți va oferi suport să îți trăiești și accepți doliul.
  2. Bolile și posibila dependență de un îngrijitor– bolile cronice, de la dureri și artrite la tulburări de somn și boli coronariene afectează starea de sănătate fizică dar și psihică a vârstnicului. Dacă mai adăugăm și efectele secundare ale tratamentului medicamentos sau catastrofalele boli de memorie (Alzheimer, demențele) problema sănătății mintale la vârstnici este pur și simplu uriașă.

Confruntându-te cu astfel de probleme de sănătate este posibil să fii prins într-un conflict de nevoi, să simți pe de o parte nevoia de a fi îngrijit și pe de altă parte nevoia de a deține controlul asupra vieții tale, să fii independent. Dependența de îngrijitor stârnește emoții înfricoșătoare: furie, umilință, teama de a pierde controlul asupra propriului corp și a mediului înconjurător, teama de a te simți dezgustător pentru îngrijtor, vulnerabilitate și teama de abandon. Relația de încredere cu psihoterapeutul și mediul sigur care se formează în cadrul procesului te poate ajuta să explorezi aceste emoții. Pe masură ce te vei simți înțeles și validat, stima ta se va regenera, anxietatea și depresia vor scădea. Pentru a îmbătrâni frumos este nevoie să poți să fii nostalgic când te gândești la tine, „cel de altă dată”, să poți să accepți toate pierderile avute. Psihoterapeutul te va însoți în tot acest proces, descoperind împreună noi posibilități și libertate pentru anii care vor veni. Dacă ai suficiente resurse interne, îmbătrânirea poate fi o altă ocazie pentru dezvoltarea pozitivă a personalității.

4. Moartea– la vârsta a treia iminența morții devine o realitate ce nu mai poate fi negată, iar confruntarea cu acestă realitate poate fi o provocare. Pentru un vârstnic cu o slabă funcționarea a ego-ului confruntarea cu iminența morții poate fi foarte copleșitoare, putând ieși la suprafață prin anxietăți generalizate sau chiar atacuri severe de panică. Psihoterapia te poate ajuta în pregatirea ta pentru moarte. Se folosesc tehnici de revizuire a vieții prin care îți reamintești rolul pe care l-ai jucat în povestea ta de viață. Astfel vei putea să găsești noi sensuri ale vieții, scopuri și împliniri sau dezamăgiri, să atingi stadiul de acceptare și capacitatea de a trăi aici și acum. Preocuparea față de moarte nu se termină aici căci unii oameni nu pot accepta că nu vor mai fi în viață, că nu vor mai exista. De aceea, chiar dacă nu ești religios, ideea de viață după moarte poate fi o întrebarea presantă ce trebuie să fie explorată împreună cu psihoterapeutul.

De ce să apelezi la psihoterapie mai ales dacă ai o vârstă înaintată?

Un prim argument solid este faptul că deja probabil iei foarte multe medicamente pentru celelalte afecțiuni de care suferi. În general, vârstnicii iau multe medicamente. Efectele secundare ale medicamentelor pot fi mai accentuate odată cu vârsta. Deseori se prescriu antidepresive sau anxiolitice și chiar antipsihotice pentru probleme destul de comune cum ar fi insomnia. Poate crezi că este mai ușor și problemele se vor rezolva mai rapid decât dacă ai intra într-un proces terapeutic de durată în care să îți reiei toate problemele și să cauți semnificațiile lor. Însă psihoterapia nu are efecte secundare. Desigur, uneori este nevoie și de tratament medicamentos pentru ameliorarea simptomelor accentuate, dar chiar și atunci psihoterapia te ajută pe termen lung să renunți la sedativele care crează de multe ori dependență.

Un alt argument ar fi obținerea unor costuri financiare reduse pe termen lung. De exemplu, depresia – „boala secolului XXI” –  are și o multitudine de manifestări fizice, poate mima aproape toate bolile neurologice, chiar și semne ale unui accident vascular. În general, oamenii depresivi au multe simptome fizice. Uneori chiar se îmbolnăvesc mai repede. Deterioarea cognitivă, Alzheimer-ul, poate fi mai accentuat în cazul depresiei sau chiar poate avansa către stadiile grave mult mai repede dacă suferi și de depresie. Se investesc resurse financiare considerabile atât din banii publici cât și personali pentru a trata boli de memorie sau alte boli neurologice iar rezultatele sunt slabe. Tratând depresia eficient prin psihoterapie și tehnici non-medicamentoase (activitate fizică, socială, terapie ocupatională, art-terapie, melo-terapie) se pot salva fonduri substanțiale pe termen lung și chiar viața persoanelor vârstnice.

În concluzie, psihoterapia poate fi deosebit de utilă la vârsta a treia. Poate trata probleme ca depresia și insomnia, poate diminua sentimentele de inutilitate, de singurătate sau izolare și mai ales poate îmbunătăți starea de sănătate fizică. În acest fel psihoterapia contribuie și la o calitate îmbunătățită a vieții în această etapă a vieții, astfel încât să te poți bucura de fiecare zi.

Bibliografie:

Binstock R, Linda K. (2006) – Handbook of Aging and Social Sciences, Sixth Edition.Academic Press.

Erikson H. E., Joan M. E. (1998)  – The Life Cycle Completed (Extended Version).W. W. Norton & Company

Ellin, A (2013) – How Therapy Can Help in the Golden Years. The New York Times [On-line] Disponibil pe:https://well.blogs.nytimes.com/2013/04/22/how-therapy-can-help-in-the-golden-years/ 

Autor: Psiholog Raluca Soare

Sursa foto: https://www.futurelearn.com/courses/cbt-older-people
Facebook Messengeer Whatsapp