Nevoia de control se referă la nevoia de a ști.Trebuie să știi exact cum va ieși proiectul. Vrei să știi ce vei face mâine. Ai nevoie să înțelegi cum te simți și ce ți se întâmplă. E important să știi că cei din jurul tău sunt ok. Îți dorești să știi ce fac ceilalți și ce gândesc despre tine.

Îți sună cunoscut?

„Nu știu ce cred ceilalți despre mine. Mai bine păstrez anumite păreri și emoții pentru mine. Nu aș vrea să râdă de mine. E important pentru mine să par puternic/ă și bun/ă.”

„Nu știu cum se descurcă noua colegă. Mai bine fac eu și treaba ei ca să mă asigur că iese bine. Nu aș vrea să apară greșeli. E important pentru mine să iasă perfect proiectul.”

„Nu știu cât va mai dura pandemia aceasta. Mai bine mă concentrez intens pe programul meu: ar trebui să fac zilnic sport, să nu mănânc mai mult de 1000 de calorii pe zi, să fac curat în fiecare seară, să verific constant ultimele restricții și informații despre virus. Nu îmi place să stau degeaba. E important pentru mine să am obiceiuri clare și să mă țin de ele.”

control

Cum funcționează nevoia de control?

 

Relația control – anxietate

E important să știi lucruri pentru a supraviețui și pentru a avea o viață bună. Lumea totuși este plină de incertitudini dacă stai să te gândești, nu-i așa? Când incertitudinea devine intolerabilă, apare anxietatea. Când nu mai poți conține anxietatea, te concentrezi pe alte lucruri pe care le poți controla. Cu cât crește anxietatea mai mult, cu atât încerci să controlezi mai multe. În mod paradoxal, afli că știi din ce în ce mai puține și ajungi să te simți și mai anxios/oasă.

Relația control – neîncredere

Poate la un moment dat ai ajuns într-o situație în care nimic nu a mai avut sens. Poate ți-ai spus că nu vrei să te mai simți neputincios/oasă vreodată. Sau ai ajuns la concluzia că nu te poți baza pe nimeni de fapt. Într-un fel sau altul, ai tot încercat să-ți demonstrezi, ție și celorlalți, că poți, că te descurci, că ești capabil/ă. Dar de multe ori, în ciuda tuturor proiectelor extra pe care le iei la muncă, se mai aude acea voce care spune că nu ești suficient de bun/ă. Nu ai încredere 100% în tine, așadar cauți să faci mai mult, să arăți mai mult, să faci lucrurile corect. Cauți să fii văzut/ă, apreciat/ă și acceptat/ă. Dar ceilalți nu observă mereu efortul tău. Și nu fac lucrurile așa cum îți imaginezi tu că ar trebui făcute. Asta îți confirmă încă o dată că tot tu știi mai bine și că nu mai merită să te deschizi. Atunci când oferi încredere și când ai așteptări, ajungi doar să fii dezamăgit/ă.

Relația control -ceilalți

Încercând să controlezi cum te simți, cum lucrează ceilalți sau ce se va întâmpla, devii din ce în ce mai perfecționist/ă, mai încărcat/ă și mai obosit/ă. Începi să faci din ce în ce mai multe lucruri singur/ă și chiar să procrastinezi, în ciuda supraaglomerării. Persoanele din jurul tău devin dependente de tine sau încep să te evite. Tu eviți să ceri ajutorul sau să depinzi de ceilalți pentru că vrei să demonstrezi că ești independent/ă, descurcăreț/eață și puternic/ă. 

 

Beneficii ale nevoii de control
  • De la dileme filosofice (a ști de ce ești pe acest pământ și cine te-a creat), până la decizii cotidiene (a ști cine cumpără pâine deseară), controlul te ajută să obții ce îți dorești, să fii responsabil/ă și să fii organizat/ă. 
  • Când știi, ceilalți te percep ca fiind competent/ă și de încredere, iar tu te simți pregătit/ă să faci față.
  • Când ești pregătit/ă, anxietatea scade și viața parcă are mai mult sens. 
  • Când știi, te simți în siguranță și apreciat/ă.
Graniță

Când nu știi… încerci să afli! Îți faci liste, scenarii posibile și te pregătești pentru neprevăzut. Și e normal 😊…până la un punct. Limita dintre beneficiu și risc este însă fină și foarte personală. Riscurile apar atunci când timpul pe care îl investești în a anticipa neprevăzutul încep să îți afecteze viața de zi cu zi. Mai important decât ce se spune este cum percepi tu impactul nevoii de control: te ajută sau te încurcă?

 

Riscuri ale nevoii excesive de control
  • Când nu ai cum să știi, te îngrijorezi. Chiar și corpul tău ajunge să se sperie: te doare capul, ți se face greață, amețești, îți transpiră palmele, îți crește pulsul, ți-e greu să respiri
  • Anxietatea crește și încerci să te asiguri că ai fi pregătit pentru toate variantele posibile. 
  • Casa se aglomerează de obiecte care speri că ar putea să-ți fie de folos la un moment dat
  • Scenariile devin din ce în ce mai complexe și îți ocupă din ce în ce mai mult timp.
  • Uneori nici nu îți mai poți opri gândurile. Încerci să le ignori, dar te trezești cu diverse impulsuri de a face curat, de a verifica listele, de a te asigura că ai încuiat ușa.
Cum recunoști mai exact nevoia de control?
În fraze de tipul:
  • “Cine mai vine?” (Când ești invitat la o ieșire)
  • “Nu îi scriu acum că o să par disperat/ă”
  • “Să nu uiți să trimiți raportul până mâine. Și să îmi arăți și mie înainte.”
În credințe de tipul:
  • Dacă faci un lucru, e important să-l faci perfect în timp ce simți că ceilalți nu prea înțeleg asta
  • Nu pot avea încredere în ceilalți până la capăt
  • Oamenii sunt de două tipuri, buni sau răi
La persoane care:
  • Nu pot spune nu, sunt foarte active, se implică în multe activități și se suprasolicită adesea
  • Aleg să facă lucrurile singure de obicei, uneori preiau chiar și sarcinile celorlalți
  • Vor să fie foarte eficiente și să nu piardă timpul
  • Pun multe întrebări în situații ambigue sau în sarcini slab definite
Concepte similare

Nevoia de control se asociază frecvent cu anxietatea și neîncrederea. Este, de asemenea, “prietenă” cu rigiditatea, perfecționismul, colecționarismul și uneori și cu o preocupare excesivă și nerealistă asupra defectelor corporale. Porecla ei este control freak iar în literatura de specialitate apare în Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (TOC, toc!).

Dă-mi voie să-ți clarific ce înseamnă toate astea:
  • Control freak – termen popular pentru o parte dintre caracteristicile Tulburării Obsesiv-Compulsive. Dacă ți se atribuie această „poreclă” sau dacă oamenii folosesc această descriere pentru tine, nu înseamnă că este prezent și diagnosticul. Ca în multe alte situații, intensitatea contează.
  • Tulburare obsesiv-compulsivă – a fost inițial clasificată ca o tulburare de personalitate, în prezent este o tulburare separată (conform DSM V, 2013). Presupune prezența unor gânduri persistente (mai mult de 1h/zi) care deranjează semnificativ individul, dar pe care nu le poate ignora (le numim „obsesii”). Acestea se transformă, adesea involuntar, pentru a diminua disconfortul, în comportamente sau gânduri repetitive, compulsii (spălat pe mâini, verificat, ordonat, numărat), care fie sunt exagerate, fie nici nu au legătură cu îngrijorarea inițială. 
  • Perfecționismul – are la bază convingerea că lucrurile și oamenii trebuie să fie perfecți, sau foarte buni. Greșelile nu sunt acceptate, iar cei care greșesc nu sunt ok. Tot ce se situează în viziunea proprie sub criteriul de „perfect” este de neacceptat
  •  Anxietate – teamă față de un pericol posibil, imaginar sau real (vs frică: teamă de un pericol real, iminent). Sunt anxios să merg prin pădure că poate dau de un urs (vs Văd ursul și mi-e frică)
  • Colecționarism – nevoia de a păstra și dificultatea de a arunca diverse obiecte, în fapt inutile (cu gândul că ar putea să fie de folos cândva). Conduce către un spațiu extrem de aglomerat și se poate asocia cu shopping-ul impulsiv.

 

Propuneri din practica psihologică care funcționează:

 

Normalizează:
  • e ok să și greșești – e uman – toată lumea greșește; cine nu greșește, probabil nici nu învață prea multe lucruri noi
  • e ok să nu știi, nu ai cum să le știi pe toate iar ceilalți cunosc și ei acest lucru, 
  • e ok să fii vulnerabil/ă și neputincios/oasă, nu înseamnă că nu ești în același timp și puternic/ă și capabil/ă, 
  • e ok să ceri ajutorul, nu poți face totul singur/ă

 

Expune-te la incertitudine: 
  • Alege o persoană în care ai încredere și spune-i o părere pe care nu ai spus-o nimănui, chiar dacă nu știi cum va reacționa. Încearcă să fii spontan, evită să îți faci prea multe scenarii înainte.
  • Propune-ți să faci intenționat o greșeală în proiectul care trebuie să iasă perfect și vezi ce se întâmplă, dacă observă cineva.

 

Analizează situația obiectiv:
  • Crează un tabel cu lucruri care depind într-adevăr de tine și lucruri pe care nu le poți, de fapt, controla. Observă apoi câte lucruri poți influența și care este nivelul de ambiguitate pe care îl poți tolera. Cât timp merită, pentru tine, să investești în a încerca să influențezi aceste lucruri?
  • Scrie toate scenariile care îți apar în mine timp de o săptămână. Poți crea un caiet special pentru aceste gânduri. Evită să abandonezi redactarea chiar dacă devine prea obositor să ții pasul cu ele. La final, vei putea observa cât timp ai investit în aceste posibile scenarii și cât timp ai investit în obiectivul tău inițial. 

 

 

Dacă te regăsești în descrierile de mai sus sau măcar în unele dintre aceste comportamente de control ridicat, fă un pas înapoi și întreabă-te dacă ești epuizat/ă încercând întotdeauna să controlezi tot ce ți se întâmplă. Dacă răspunsul este “da” sau cel puțin “uneori”, merită să te uiți în acea direcție și să-ți iei timp cu tine, sau să soliciți ajutor pentru a identifica care sunt limitele sănătoase de control pentru tine. În caz contrar, poți rămâne blocat/ă într-un tipar de auto-sabotare despre care nici nu știi că există. Vestea bună este că ești expertul/a nevoilor tale, așadar cel/cea mai în măsură să decizi când “mult” e “prea mult”.

 

Acest articol face parte din seria „Terapie în 5 minute”. Scopul nostru este să creăm un spațiu plin de conținut valoros de psiho-educație și să te ajutăm să-ți înțelegi mai bine emoțiile și experiențele, dar și să găsești cu ușurință soluții la dificultățile cu care te confrunți. Dacă rezonezi cu această nevoie și vrei să te ținem la curent cu noutățile noastre, te invit să te abonezi instant prin acest link: http://eepurl.com/hkzmTj. Sper să-ți fim de folos!

ro_RORomână
Facebook Messengeer Whatsapp