Când auzi termenul ,,dependenṭă’’ te gândeṣti la dependenṭa de alcool, de tutun, de jocuri de noroc, de substanṭe, nicidecum la dependenṭa de telefonul mobil sau tabletă. Pe măsură ce tehnologia a avansat ṣi informaṭiile au devenit mult mai uṣor de accesat prin intermediul internetului, s-a dezvoltat o nouă formă de dependenṭă: dependenṭa de telefonul mobil.

Dependenṭa de smartphone este numită ,,nomofobie’’, aceasta manifestându-se prin imosibilitatea de renunṭare la telefonul mobil. În rândul adulṭilor provoacă probleme precum scăderea concentrării ṣi a productivităṭii, accentuarea anxietăṭii ṣi a depresiei, efecte negative asupra somnului ṣi probleme în relaṭiile cu ceilalṭi.
Studiile au demonstrat că utilizarea în exces a telefonului mobil sau a tabletei îi poate afecta pe copii prin tulburări de somn, întârziere în dezvoltare, obezitate, agresivitate şi instalarea dependenţei.

Realitatea zilelor noastre este una cât se poate de tristă. Copiii au uitat de jucării şi de jocurile în aer liber, preferând în locul acestora jocurile pe telefon/tabletă. Sunt mulţi copii care până la vârsta şcolarităţii deţin un telefon mobil, o tabletă sau un ipad. Sunt copii care încă nu vorbesc, dar care ştiu să caute pe youtube melodia lor preferată, ori să se joace un joc pe telefon. Ajunşi la şcoală, aceştia sunt acaparaţi de gadgeturile performante, iar cei care nu au aşa ceva ajung să fie batjocoriţi sau marginalizaţi.

Utilizarea excesivă a acestor gadgeturi duce la afectarea vieţii socio-emoṭionale şi pune în pericol sănătatea şi educaţia. Copiii care folosesc prea mult aceste aparate ajung să fie captaţi din ce în ce mai mult de ceea ce oferă ele încât îşi pierd interesul pentru alte lucruri şi activităţi. Nu mai sunt interesaţi să exploreze mediul înconjurător, îşi pierd interesul pentru şcoală, nu merg să socializeze cu alţi copii, până şi somnul le este afectat. Cu alte cuvinte, copilul devine din ce în ce mai închis în sine, se izolează de ceilalţi copii, preferând telefonul în locul prietenilor reali. Aplicaţiile atractive şi jocurile care sunt mereu îmbunătăţite îi fac pe copii să îşi petreacă o mare parte din timp utilizându-le. Atunci când copilului i se interzice accesul la telefon, el poate deveni agresiv. Aşa apare dependenta, care mai poate fi tratată doar cu ajutorul unor terapii, care uneori pot dura şi câţiva ani.

Utilizarea telefonului de la o vârstă fragedă îl privează pe copil de interacţiunea directă cu mediul, iar acest lucru poate avea efecte asupra limbajului, fiind limitată capacitatea de comunicare verbală şi non-verbală.

Creierul se adaptează rapid la realitatea virtuală care poate fi schimbată printr-o singură atingere, în funcţie de dorinţele utilizatorului. În timp, acest lucru duce la lipsa de răbdare, capacitatea de analiză, ascultare şi concentrare este afectată profund, copilul îşi pierde şi capacitatea de a respecta regulile. Lumea virtuală îl face pe copil să devină neîncrezător în sine, poate provoca stări de impulsivitate, iar acest lucru duce la o colaborare deficitară cu ceilalţi.

În urma cercetărilor efectuate, psihologul Lenke Iuhoṣ spune că există cel puţin patru impedimente frecvent întâlnite la copiii dependenṭi de telefonul mobil: creativitatea limitată, insomnie cronică, obezitate şi relaţia părinte-copil deficitară.

Dependenţa de telefon duce la dezvoltarea creativităţii doar în plan cognitiv, copilul nu o transpune şi în realitate. Un copil care se joacă împreună cu alţii de vârsta lui va fii mai curajos, va simţi pericolul şi va reuşi să se adapteze mai bine acestor situaţii. Jocurile îl scapă pe copil de stresul zilnic, îl ajută să facă faţă frustrărilor şi supărărilor.

Copiii ajung să folosească telefonul mobil până la ore târzii fiind stimulaţi de notificările aplicaţiilor. Mintea lor este în continuă alertă şi nu se poate relaxa pentru a intra în starea de somnolenţă. Atunci când copilul reuşeşte să adoarmă, somnul este unul sacadat, existând multe treziri bruşte, acesta fiind efectul unor factori psihologici cum ar fi anxietatea, frici, reacţii agresive oprite în timpul zilei.

Jocul pe telefon reduce abilităţile motorii, iar confortul dat de acesta duce la obezitate prin apariţia dorinţei crescute de a mânca mai des şi mai haotic.
Copilul poate folosi telefonul că pe o formă de evadare din realitate. Părintele care foloseşte des telefonul e văzut de copil ca un părinte care nu are timp de el, aşa că se refugiază în lumea virtuală. Acolo va găsi mai repede confirmarea de care nevoie.

Restricţionarea accesului la telefon, încurajarea copilului de a se angaja în activităţi de socializare cu alţi copii, petrecerea timpului liber în familie, un regim alimentar echilibrat şi activităţile fizice în aer liber sunt câteva sugestii pentru prevenţia dependenţei de telefonul mobil.

Psiholog Cristina Ionescu