fbpx

Decizia de a consulta un psiholog este deoseori amânată. Oamenii simt nevoia să ascundă acest detaliu față de persoanele apropiate atunci când aleg să înceapă orice formă de psihoterapie, percepând-o ca pe un motiv de rușine.

Experimentând deseori o teamă de a fi judecați sau percepuți negativ de oamenii din jur care nu sunt suficient de deschiși și pregătiți să înțeleagă normalitatea și beneficiile procesului terapeutic.

De ce ne confruntăm cu dezaprobare socială când alegem să mergem la psihoterapie?

Oamenii evită să vadă un psiholog sau să fie deschiși despre faptul că o fac pentru că știu că pot fi văzuți ca fiind problematici, slabi, fragili de către cei din jur. Pare că recunoașterea acestui lucru este un mod de a admite că au probleme și că e ceva în neregulă cu ei. 

Alții spun: “Nu am eu nevoie de psiholog, să se ducă alții care au probleme serioase”. 

Dar oare facem asta cu toate celelalte nevoi? Investim în ele doar când acestea devin probleme serioase? E cineva care spune “ “voi cumpăra de mâncare doar atunci când nu voi mai avea ce să mănânc” sau “voi merge la medic abia când nu mă voi mai putea ridica din pat”? De ce punem nevoia de sprijin emoțional pe ultimul loc? Ce sau cine ne-a învățat că e în regulă să ne ascundem când avem nevoie să ne întreținem și la nivel psihologic?

Când experimentăm suferință interioară și evităm să cerem ajutor specializat, ratăm o oportunitate valoroasă de a avea grijă de noi. Pentru că asta este psihoterapia – îngrijire psihică și emoțională. 

Oamenii sunt dispuși să accepte și să valideze orice altă formă de grijă de sine, fie că este una de suprafață sau fără beneficii reale pe termen lung. Cu siguranță apreciem o persoană care se îmbracă cu gust, care are un ten frumos sau un corp de invidiat. Apreciem când vedem la altcineva că se îngrijește într-un mod care atrage privirile. Ne place să fim înconjurați de oameni care investesc în ei într-un mod evident cu ochiul liber. Apreciem frumusețea fizică fără să stăm pe gânduri și ea ne ghidează în felul în care percepem persoanele din viața noastră. 

Atunci de ce să nu apreciem și oamenii care au o minte de invidiat? De ce să nu complimentăm și “frumusețea emoțională” a celor din viața noastră? 

Fuga de a cere ajutor e o teamă profundă de a te uita la tine însuți cu adevărat, frica de ceea ce poți vedea acolo. Și atunci e mai simplu să fugi, să-ți creezi un ambalaj frumos investind în imaginea exterioară, să te distragi analizându-i și judecându-i pe ceilalți, să te afunzi în explicații pe care ți le dai tu ție despre cum nu e o prioritate ACUM să-ți pierzi timpul și resursele la psiholog. 

Un psihoterapeut te poate ajuta să înveți să te uiți altfel  la tine și să te înțelegi într-un mod care te va scăpa de suferința interioară.  Te va învăța cum să-i faci față fără un consum imens de resurse și fără să ratezi frumusețea vieții pe care o trăiești. Un psihoterapeut te va învăța să te valorizezi pe tine și pe cei din jur și să înveți să-ți satisfaci nevoile interioare fără să rănești, să înțelegi de ce faci ceea ce faci și ce ai nevoie să faci diferit pentru a te bucura 100% de fiecare zi pe care o trăiești. 

Cel care ajunge să ceară ajutorul unui psihoterapeut nu este un om slab, nu este un om inadecvat sau sensibil. Dimpotrivă, este un om cu adevărat puternic, deoarece spre deosebire de cei care fug de sine, el a găsit curajul să se uite la sine, să-și asume cine e, unde și în ce fel are nevoie de ajutor pentru a fi cine își dorește să fi și pentru a se bucura de viață în cel mai autentic mod cu putință.

Vă propunem să ne uităm diferit la ce înseamnă grijă de sine. Vă invităm să ne provocăm pe noi înșine să observăm și acest tip de frumusețe, să învățăm să ne uităm și dincolo de aparențele fizice și să avem abilitatea de a valoriza frumusețea sufletească autentică: o persoană care știe să ne asculte atunci când îi vorbim, care știe să comunice astfel încât să nu ne rănească, care e autentică în modul de exprimare și demonstrează integritate în ceea ce face. O persoană care știe să se respecte pe sine și pe ceilalți într-un fel în care nu are nevoie să consume timpul sau resursele altora, care poate obține ceea ce are nevoie fără să rănească sau să abuzeze, care și-a îngrijit vechile răni interioare suficient de bine încât să poată dezvolta relații sănătoase și autentice, care știe să aprecieze ceea ce e bun la ceilalți și valorile umane. 

Cunoști pe cineva care are oricare dintre aceste calități? Și dacă da, i-ai făcut vreodată un compliment despre frumusețea sa interioară?

Putem ajunge să devenim astfel de persoane prin îngrijire emoțională, dându-ne voie să cerem ajutor și să începem un proces de asistare psihologică. Putem să fim frumoși emoțional dându-ne voie să facem din psihoterapie un obicei sănătos. 

Psiholog Anca Grigoraș

Facebook Messengeer Whatsapp