Tuturor ne place să fim apreciați și să ne simțim competenți. Nevoia de apreciere este firească și foarte importantă de satisfăcut, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Există, însă, și cazuri în care nevoia de a fi apreciat se transformă în așteptări nerealiste pentru noi înșine și pentru ceilalți, mai exact în perfectionism.

Perfectionismul, deși apreciat în multe situații, a fost asociat mai degrabă cu un nivel scăzut al bunăstării emoționale. 

În continuare, vei afla mai multe despre ce înseamnă, de fapt, perfectionism, cum îl recunoști și cum să treci peste el.

 

Ce înseamnă “perfectionism”?

Perfectionismul este o trăsătură psihică bazată pe tendința de a seta standarde personale și relaționale înalte. Persoanele perfecționiste au și o atitudine critică față de propriile performanțe sau de rezultatele celorlalți.

Totuși, perfectionismul este un concept complex și are mai multe fațete:

  • Perfectionism autoimpus – existența unor standarde înalte pentru propria performanță și străduința de a le atinge în ciuda efectelor negative.
  • Perfectionism orientat spre ceilalți – așteptarea ca ceilalți să aibă mereu rezultate perfecte sau foarte bune și dificultatea de a arăta indulgență.
  • Perfectionism indus social – convingerea că apropiații/colegii/societatea se așteaptă la rezultate excepționale de la cineva și nu va accepta greșelile.

Indiferent de nuanța pe care o îmbracă, un perfectionism necontrolat pune multă presiune pe cel care îl trăiește și pe cei din jur. Tot el face dificilă și adaptarea la circumstanțe care nu corespund așteptărilor. 

perfectionism

Perfectionism – calitate sau defect?

Termenul “perfectionism” este folosit de multe ori ca sinonim pentru atenția la detalii, perseverență sau ambiție. Acestea din urmă sunt calități apreciate, în general, ceea ce face și perfectionismul să devină de dorit pentru multe persoane. 

Totuși, conceptul de perfectionism include și alte aspecte, pe lângă reziliență și o bună organizare. În lupta de a face totul fără cusur, tot timpul, perfecționiștii folosesc aceste calități. De multe ori, ei ajung să aibă succes și să fie foarte apreciați de societate pentru abilitățile lor. 

Ceea ce nu se vede, însă, în exterior, este conflictul interior și provocarea în a crea relații armonioase. Persoanele cu o mare doză de perfectionsim sunt descrise deseori ca firi dificile și sunt foarte stricte cu ele însele.

Până la un punct, perfectionismul poate încuraja evoluția personală și a celorlalți. El devine o piedică atunci când o greșeală minoră este de neacceptat sau atunci când relațiile nu se pot dezvolta din cauza “imperfecțiunilor”.

 

Perfectionism: beneficii și riscuri 

Pentru că poate fi atât o calitate, cât și un defect, perfectionismul poate aduce și avantaje și obstacole în viețile noastre.

Un perfectionism productiv presupune:
  • Implicarea în muncă
  • Conștiinciozitate
  • Aspirații înalte realiste
  • Încredere în forțele proprii
  • Independență

 

Un perfectionism toxic este asociat cu:
  • Nevoie de control exagerată
  • Sindromul Burnout
  • Încordare psihologică
  • Workaholism (dependența de muncă)
  • Anxietate 
  • Depresie

 

Ceea ce diferențiază perfectionismul productiv de cel toxic este atitudinea față de greșelile minore și gradul în care ne impunem ca lucrurile să iasă perfect. 

Perfectionistul adaptat spune: “Voi obține cele mai bune rezultate posibile cu resursele pe care le am”.

Perfectionistul dezechilibrat spune: “Trebuie să obțin cele mai bune rezultate indiferent de cost”.

 

Cum știi dacă suferi de perfectionism?

Dacă ești o persoană dornică să facă lucrurile bine, este posibil să te întrebi unde este granița spre perfectionism. Iată câteva semne ale perfectionismului nociv:

  • Toleranță scăzută la greșelile proprii sau ale altora;
  • Tendința de a se subaprecia;
  • Teama crescută de a greși;
  • Atitudine critică față de sine și de ceilalți;
  • Preocupare deosebită de rezultate și imagine;
  • Convingerea că vor fi acceptați/respectați/iubiți doar dacă sunt perfecți;
  • Așteptarea ca rezultatele excelente să fie menținute constant;
  • Nivel scăzut al compasiunii și autocompasiunii.

Un perfectionism care depășește simpla dorință de a excela este și cel care va pune cele mai mari piedici în calea atingerii “perfecțiunii” mult căutate. Pentru că greșelile sunt părți firești ale evoluției personale, evitarea lor va limita și potențialul de creștere al unei persoane.

 

Cum treci peste perfectionism?

Din fericire, perfectionismul nu este ceva static și definitiv. Dacă simți să te învinovățești prea mult când greșești sau că ești prea critic cu cei din jurul tău, poți apela la strategiile de mai jos:

Observă-ți gândurile și emoțiile

Perfectionismul înseamnă o raportare nerealistă la propria persoană și la lume. Un prim pas în reconectarea la posibilitățile noastre reale este observarea propriilor gânduri, emoții și senzații corporale. 

Stabilește un timp, preferabil zilnic, în care să reflectezi la propriile trăiri de peste zi. Reamintește-ți un moment important, plăcut sau neplăcut și scanează emoțiile și gândurile pe care le ai în legătură cu acel moment. Sau exersează, în timpul zilei, recunoașterea atitudinilor tale perfecționiste. După o perioadă, vei putea observa pattern-uri sau face legături noi între situații și ceea ce simți legat de ele.

Ține un jurnal

Un bun exercițiu de conștientizare de sine este ținerea unui jurnal. Nu este nevoie să scrii în el zilnic, dacă nu simți. Poți folosi jurnalul ca modalitate de a așterne pe hârtie idei și gânduri personale despre ce înseamnă pentru tine a greși, cum vezi perfecțiunea, de ce trebuie să faci lucrurile într-un anumit fel, etc.

Dacă vrei să sporești eficiența jurnalului, poți scrie și câteva lucruri pe care le auzi de la ceilalți cu privire la atitudinea ta față de greșeli. Poate ți se spune des că ai așteptări exagerate, că ești o persoană dificilă sau că ar trebui să muncești mai puțin. Aceste feedback-uri, dacă se repetă în contexte diferite, pot fi un punct de plecare în depășirea perfectionismului.

Folosește umorul

Perfectionismul te poate îndemna să devii prea serios sau serioasă chiar și în situații care nu o cer. Umorul este un bun instrument de detensionare și de reprocesare a anumitor gânduri și emoții. 

Poți integra umorul în atitudinea ta față de greșeli sau în diferite obiceiuri care au legătură cu perfectionismul. De exemplu, poți face o listă cu cele mai bune greșeli din lume, cum ar fi descoperiri importante făcute din întâmplare. 

Discută cu un psiholog

Multe persoane aleg să înceapă o terapie atunci când simt că nu pot relaționa sănătos sau atunci când se raportează la sine într-un mod dezechilibrat. În destule situații, cauza acestor dificultăți în relații și a convingerilor negative despre sine este chiar perfectionismul.

Un terapeut te va asculta fără să te judece, iar tu poți învăța, în timp, să te implici și în activități în care succesul nu este garantat. În plus, poți înlocui fuga de greșeli cu diferite strategii de a le gestiona, atunci când ele apar în mod natural.

 

Perfectionismul pornește de la dorința firească de a fi mai buni, însă depășește limitele sănătoase atunci când îți setezi standarde nerealiste. În astfel de situații, beneficiile pe care le obții prin perfectionism nu depășesc riscurile: sindromul Burn-out, anxietate, workaholism, încordare psihologică. 

Dacă tu sau o persoană apropiată ție tinde să se desconsidere pe baza unor greșeli minore și se critică aspru pe sine și pe cei din jur, psihoterapia poate fi de mare ajutor. Pentru a completa procesul terapiei, poți apela și la câteva strategii de sporire a conștientizării de sine, precum cele de mai sus.

 

ro_RORomână
Facebook Messengeer Whatsapp