Chiar dacă de multe ori nu suntem conștienți, comunicarea nonverbala guvernează interacțiunile dintre oameni într-o proporție covârșitoare. Tot ceea ce noi încercăm să exprimăm prin cuvinte, este dublat de expresii ale feței și de limbajul trupului. De multe ori, aceste gesturi ne trădează conținutul mesajului verbal, schimbând cu totul sensul acestuia.

 

Totodată, un zâmbet, o privire sau micile semne de apropiere adaugă autenticitate în relațiile dintre oameni. Ne dăm adesea seama când apar entuziasmul, tristețea, dezamăgirea sau furia, fără ca interlocutorul nostru să pună aceste emoții în cuvinte. Acest limbaj universal creează o conexiune puternică între noi și ne fac să fim atenți la reacțiile celuilalt.

 

În cazul copiilor, lucrurile nu funcționează diferit. Expresiile nonverbale fixează prima formă de comunicare a bebelușilor cu părinții săi. Ei reacționează pozitiv la zâmbetele și mângâierile mamei și la privirile ei duioase. De asemenea, devin agitați atunci când tonul vocii este unul ridicat sau când gesturile adulților sunt bruște. Mai târziu, aceste forme de limbaj vor contribui la dezvoltarea lor emoțională și socială.

comunicarea nonverbala

Cum influențează o bună comunicare nonverbală abilitățile de relaționare ale copiilor?

 

Copiii devin mai atenți la emoțiile celorlalți

În rolul lor de mici observatori, copiii preiau formele prin care părinții exprimă anumite emoții, dincolo de cuvinte. Își încrucișează brațele și se încruntă atunci când simt furie sau își acoperă fața cu mâinile atunci când sunt triști. Încă de la vârste mici, ei își pot da seama de anumite reacții emoționale, fără ca acestea să fie explicate. Mai departe, ei pot învăța să reacționeze la limbajul nonverbal al interlocutorului, cu gesturi de empatie. Își vor îmbrățișa părinții atunci când observă că sunt supărați sau vor împărți dulciurile preferate cu ei, în semn de consolare. În grupurile sociale, copiii care sunt atenți la comunicarea nonverbala, vor reuși să surprindă rapid trăirile exprimate de ceilalți și vor oferi suport.

 

Copiii se adaptează mai ușor la anumite contexte sociale

Comunitatea ne oferă tuturor o varietate de situații sociale în care trebuie să ne adaptăm atât discursul, cât și comportamentul. Uneori, ne iau prin surprindere momente neprevăzute și limbajul corpului spune mai mult decât am putea exprima prin cuvinte. Copiii sunt atenți la astfel de reacții și le pot folosi la rândul lor atunci când apar oportunități. Ei vor învăța cum să-și adapteze limbajul trupului și tonul vocii, în funcție de contextul social apărut. De exemplu, își poate exprima entuziasmul acasă țopăind de fericire și cântând cu voce tare. În contrast, aceeași emoție va arăta diferit la școală, în fața întregii clase. Acolo va fi mai reținut, etalând doar un zâmbet mare pe față.

 

4 metode de comunicare nonverbală pe care le folosești cu copilul tău
1. Mișcările corpului

Cercetările din domeniu atrag atenția că 93% din felul în care comunicăm are la bază folosirea comunicării nonverbale. În acest mod, ies la suprafață și emoțiile pe care le simțim în anumite contexte. Limbajul trupului se referă la folosirea comportamentelor, de multe ori neintenționate, în interacțiune cu o altă persoană. Această formă de comunicare este esențială și în relațiile noastre cu copiii. Ei învață să fie atenți la interlocutor și să interpreteze anumite gesturi, fără ca ele să fie însoțite de cuvinte. Pentru ca acest lucru să fie integrat cu succes de către cei mici, adulții au un rol esențial:

  • Să fie atenți la mișcări ale corpului care exprimă emoții negative
  • Să promoveze gesturile care favorizează comunicarea nonverbala pozitivă (zâmbete, contact vizual susținut și prietenos, aprobarea unor comportamente din priviri sau din mișcările capului)
  • Să sublinieze cât de potrivită este apropierea fizică dintre oameni, pentru a nu induce intimidare.
  • Toate aceste exemple, oferite în contexte potrivite, pot reprezenta oportunități valoroase pentru cei mici de a dezvolta comunicarea nonverbala.

 

2. Contactul vizual

Atunci când privim interlocutorul, îi demonstrăm în primul rând interesul față de comunicarea cu el. Apoi, felul în care îl privim poate exprima emoții care, de multe ori, sunt greu de pus în cuvinte. Copiii au nevoie să fie expuși de mici și să li se explice aceste subtilități pentru a-i ajuta să fie conștienți de propriile emoții. Astfel, ca părinți, avem de lucru cu noi înșine să ne îmbunătățim metodele de comunicare nonverbală. Cei mici ajung să înțeleagă și să folosească apoi gesturi și priviri care întăresc mesajul transmis, urmărind modelul adulților. Contactul vizual la copii reprezintă, conform studiilor, un indicator prețios al dezvoltării normale. De aceea, e important să avem grijă să ne conectăm cu ei atunci când comunicăm, ținând cont de următoarele aspecte:

  • Vorbește-i atunci când nu este ocupat cu altceva pentru a putea urmări mișcările feței tale și privirea
  • Conștientizează-ți propriile emoții și exprimă exact ceea ce simți, folosind contactul vizual. Fericirea, exaltarea, entuziasmul pot fi exprimate din priviri, fără a adăuga prea multe cuvinte. În contrast, tristețea sau dezamăgirea capătă o altă formă de manifestare.
  • Încurajează-l să fie atent la interlocutor și confirmă cu el la final importanța mesajului transmis.

 

3. Expresii faciale

Limbajul expresiilor feței noastre este unul universal. Fericirea, tristețea sau furia depășesc barierele lingvistice și ajung să fie înțelese, creând o conexiune importantă între oameni. Apar dezechilibre în dialog de fiecare dată când cuvintele noastre transmit un mesaj care nu este susținut de expresia feței sau limbajul trupului. Studiile arată că cei mici integrează mai bine experiențele emoționale de-a lungul vieții atunci acordă constant comunicării nonverbale. Rolul nostru, al adulților, este să exprimăm în mod autentic emoțiile noastre. În felul acesta nu pot exista alte interpretări cu privire la conținutul mesajului. Asigură-te că atunci când experimentezi emoții pozitive, fața ta comunică prin expresii specifice. Nu-ți ascunde zâmbetul și privirea senină! Pe de altă parte, atunci când simți tristețe, las-o să se exprime și la exterior. Copiii vor observa că atunci când ne simțim supărați, colțurile gurii și privirea sunt orientate în jos. Nici furia nu va trece neobservată: fruntea încruntată și încordată va transmite acest lucru mai bine decât o mie de cuvinte. Dă-ți voie să simți aceste trăiri exact așa cum vin pentru ca cei mici să preia modele pozitive de folosire a expresiilor feței!

 

4. Tonul vocii

Expresivitatea cuvintelor ajută să înțelegem mai bine dacă interlocutorul nostru transmite exact ceea ce simte. De cele mai multe ori, dialogul nu este despre ceea ce spunem, ci despre cum o facem. Toate dificultățile noastre de a exprima anumite emoții ies la iveală odată cu tonul vocii pe care îl folosim. Aceeași replică poate avea conotații diferite în comunicare. Copiii care asistă frecvent la discrepanțe majore între mesajul transmis și tonalitate au dificultăți în gestionarea propriilor emoții. De asemenea, pot acumula frustrări în relațiile cu ceilalți, depășind multiple conflicte interioare. Încă de la vârste mici, ei au nevoie să asiste la o concordanță între ceea ce spun părinții și cum anume aleg să comunice. Evită să aprobi anumite lucruri cu jumătate de gură și fii ferm când exprimi un dezacord. În contrast, exprimă feedback-ul pozitiv față de copilul tău folosind un ton plin de entuziasm.

 

Concluzie

Există momente de interacțiune cu copiii care invită apoi la reflecție și introspecție. Sunt întrebări la care putem răspunde în scopul îmbunătățirii comunicării cu ei:

  • A înțeles copilul meu ce am vrut să transmit?
  • Ce gesturi sau expresii faciale am folosit pentru a întări mesajul?
  • L-am privit în ochi atunci când am comunicat cu el?
  • A fost vreo discrepanță între limbajul verbal și cel nonverbal?

Aceste răspunsuri ne fac să facem trecerea de la CE comunicăm la CUM o facem. Expresivitatea este dată de multitudinea de gesturi și expresii folosite în interacțiune. Copiii învață să folosească comunicarea nonverbala după ce devin fini observatori ai părinților lor. Apoi, ei ajung să se adapteze mai ușor la contexte sociale noi și să demonstreze inteligență emoțională.

 

ro_RORomână
Facebook Messengeer Whatsapp