Cât de des nu ai auzit “Nu ai de ce să gândești așa!, “Fii optimist/ă, o să fie bine.”, “Relaxează-te, nu rezolvi nimic dacă te stresezi.” sau “Privește partea bună a lucrurilor, alții trec prin lucruri multe mai rele!”  Cu alte cuvinte, cât de des nu ți-au fost respinse emoțiile prin îndemnuri de a te forța să gândești pozitiv? Și de ce nu, poate au fost multe momente când, cu cele mai bune intenții ai oferit aceste sfaturi oamenilor dragi ție, încercând să-i încurajezi să vadă partea plină a paharului.

În ultimul deceniu, experții au promovat gândirea pozitivă ca un instrument simplu, dar extrem de eficient pentru a duce o viață mai fericită și mai sănătoasă.

 

Și pe bună dreptate. Pozitivitatea a fost corelată cu un nivel scăzut de stres, imunitate mai bună, echilibru fizic și emoțional și chiar o durată de viață mai lungă. Cultivarea sentimentelor pozitive precum bucuria, speranța și inspirația creează, de asemenea, obiceiuri mentale bune, cum ar fi atenția conștientă, reziliența și optimismul. Acestea, la rândul lor atenuează efectele evenimentelor negative asupra noastră.

Dar oricine s-a confruntat vreodată cu problemele de sănătate fizică și mintală știe că gândirea pozitivă poate ajunge la un nivel care nu ne mai servește, ne dăunează.

Cultura pozitivității și forțarea de a practica gândirea pozitivă pune multă responsabilitate pe umerii noștri ca ființe umane.

Dacă te poți simți mai sănătos/oasă și mai fericit/ă gândind pozitiv, devine evidentă și concluzia că atunci când nu practicăm gândirea pozitivă, ne facem singuri rău sau nu suntem suficient de bine cu noi, nu-i așa?

Această concepție este dusă la extrem în cartea „Secretul”. Autorul  „ne face clar” că tot ce trebuie să facem ca să obținem ceea ce vrem e să trimitem gândurile corecte în Univers. Nimic altceva. E ca și cum există emoții corecte și greșite, gânduri corecte și greșite. Și în funcție de cele pe care le avem mai des, suntem sau nu normali, adecvați.

Dar este o diferență între a ne antrena mintea să vadă și părțile bune ale experiențelor noastre de viață și respingerea emoțiilor negative.

Am avut ocazia să lucrezi cu clienți care, atunci când am deschis subiectul pozitivității toxice, au ajuns să reflecteze și să realizeze. “Da, am făcut și eu asta.”, „Când cineva mi-a povestit o experiență grea, negativă, în loc să-l ascult și să-i ofer înțelegere, l-am împins către gândirea pozitivă, l-am încurajat să se îndepărteze de acea experiență, acele emoții.” 

Ca orice exces, și pozitivitatea, atunci când e prea multă, devine toxică sau cu adevărat nocivă.
Ce este pozitivitatea toxică? 

Pozitivitatea toxică poate fi privită ca o “tiranie a pozitivității”, așa cum ne povestește și psihologul Susan David în TedTalk-ul ei despre curajul emoțional.

 

Cred cu tărie că noi, oamenii, suntem foarte buni la a ne minți pe noi atunci când adevărul e prea greu de acceptat. Ne spunem povești despre noi sau despre alții. Acestea ne servesc ca mecanisme de apărare împotriva durerii emoționale prea greu de dus. Dar când alegem asta, ce facem este să ne îndepărtăm de ceea ce simțim, de ceea ce suntem.

Am întâlnit de prea multe ori oameni ce au încercat să-și “trateze” depresia cu „Nu am de ce să mă simt așa”, “Nu am niciun motiv, exagerez!”. Sau și-au negat anxietatea cu “Fii mai optimist/ă, doar faci lucrurile mai rele decât sunt.” 

 

De câte ori, când oamenii sunt tratați nepotrivit și discriminați, li se spune: „Atitudinea ta este problema, vezi numai partea negativă a lucrurilor”. Este ca și cum atitudinea ar fi egală cu succesul și nimic altceva nu contează.

 

Așadar, ajungem să credem despre noi înșine că dacă simțim emoții negative și greu de dus, dacă simțim confuzie, durere. Dacă simțim aceste dificultăți emoționale, este ceva în neregulă cu noi. Deoarece oriunde ne uităm pe rețelele sociale ni se spune să fim pozitivi. Tot ce expunem și ce vedem că expun alții sunt doar lucrurile pozitive. Creăm imagini false despre realitatea noastră ca să facem parte din clanul pozitivității.Aceasta este pozitivitate toxică.

Pozitivitatea toxică este falsa pozitivitate, optimismul forțat și lipsit de autenticitate. Acest lucru pare oarecum inofensiv la suprafață, dar practic această iluzie a pozitivității le spune oamenilor: „Confortul meu este mai important decât realitatea ta”. 

 

Pozitivitatea toxică a altora ne face să ne simțim inadecvați. Ne face ca atunci când găsim curajul, chiar și pentru scurt timp, de a ne admite că simțim emoții mai puțin plăcute, să fugim imediat de ele. Poate nespunem „Mă simt singur, dar nu ar trebui să mă simt așa pentru că …”. Sau „Sunt oameni care trec prin situații mult mai dificile decât mine”.

 

La suprafață ar putea suna ca o formă de auto încurajare, de cultivare a optimismului, nu-i așa? Dar nu există cercetări care să susțină ideea că falsa pozitivitate – cu alte cuvinte, o negare a experienței noastre – ne este de ajutor în vreun fel. Dimpotrivă, deconectarea de propriile emoții ne împiedică să ne cunoaștem. Nu ajungem să ne acceptăm. Nu știm cum să fim în disconfort emoțional fără ca el să ne afecteze viața în mod fundamental.

 

Să trăim într-o falsă lume ideală înseamnă să refuzăm realitatea așa cum e. Alegând asta, cum vom ști să ne abordăm problemele? Le vom înfrunta sau doar evita prin și mai multă pozitivitate toxică? Cum răspundem eficient la provocările pe care le întâmpinăm? 

 

Să acceptăm lumea așa cum este, să ne acceptăm pe noi așa cum suntem, cu emoțiile noastre, înseamnă să ne antrenăm abilitatea de a întâmpina orice fel de experiență. Să acceptăm că avem emoții de orice fel, nu doar pozitive, ne ajută să dezvoltăm metode sănătoase de a ne integra aceste trăiri. Să ne blocăm emoțiile pe care le categorisim ca fiind “negative” înseamnă să respingem o parte esențială a naturii umane. 

 

Emoțiile noastre ne “vorbesc” despre lucrurile de care ne pasă

De exemplu, dacă simți furie când citești o știre despre ceva ce te interesează, furia ta nu este o emoție negativă, e un semnal că-ți pasă despre ceea ce citești. Această idee că emoțiile sunt pozitive versus negative este ceea ce pune o stigmă pe exprimarea emoțiilor negative. 

Emoțiile sunt normale. Emoțiile sunt frumoase. Nu există emoții bune sau rele.
Emoțiile ne fac atenți la nevoile noastre

De exemplu, sentimentul de singurătate ar putea indica faptul că ai nevoie de mai multă intimitate și conexiune. Suferința poate fi iubirea pe care nu o poți oferi chiar dacă îți dorești. Durerea pierderii ar putea însemna că o persoană sau o experiență care a dispărut din viața ta încă înseamnă suficient de mult pentru tine. 

Când ești deschis la sentimentul de furie, în loc să spui „Oh, nu ar trebui să mă simt așa”, vei avea mai multe șanse să iei atitudine, să faci ceva împotriva celor care-ți fac rău sau să fii asertiv apropo de ce îți dorești.

 

Emoțiile ne oferă date foarte importante despre noi

Putem învăța din emoțiile noastre. Sunt date, dar nu sunt directive. Noi, ca ființe umane, ajungem să alegem cine vrem să fim. Ajungem să ne întâmpinăm propriile valori. Este înțelepciunea emoțiilor cea care ne permite să înțelegem ce ni se întâmplă și care ne permite apoi să acționăm în cel mai potrivit mod pentru noi. Iar acest mod uneori nu este gândirea pozitivă, ci asumarea emoțională.

gandirea pozitiva

Pozitivitatea toxică vs. gândirea pozitivă – cum să le recunoaștem:

 

Pozitivitatea toxică 
  • good vibes only
  • “ți se putea întâmpla ceva mult mai rău, ar trebui să te bucuri că asta e tot”
  • “ar trebui să te uiți la părțile bune”
  • “trebuie doar să-ți schimbi atitudinea într-una pozitivă și totul se va rezolva”
  • “problema ta e că ești prea negativist/ă, când trimiți vibrații pozitive către ceea ce-ți dorești, se va întâmpla”

 

Gândirea pozitivă și acceptarea:
  • “Sunt aici pentru tine, orice ar fi”
  • “E ok să te simți așa, oricine în situația ta s-ar simți la fel.”
  • “Îmi dau seama că-ți este greu, sunt alături de tine”
  • “Uneori trecem prin momente mai puțin bune. De ce ai avea nevoie în acest moment?”
  • “E ok să mă simt așa acum, voi aborda lucrurile diferit când mă voi simți pregătită”
  • “Suntem cu toții diferiți și asta e ok”
  • “O să mă descurc așa cum am reușit și în trecut”

 

Cum să cultivi gândirea pozitivă autentică și să o eviți pe cea toxică?

Voi împărtăși aici cu tine câteva tehnici ce dau rezultate:

 

Normalizează emoțiile pe care le simți

Renunță la clasificarea dihotomică a emoțiilor tale, ele nu sunt pozitive sau negative. Este perfect normal să te simți trist/ă, supărat/ă, frustrat/ă și fără speranță atunci când treci prin momente grele. Evitarea emoțiilor funcționează ca un bumerang. Ele se întorc atunci când te aștepți cel mai puțin și tind să te lovească unde doare mai tare. Sentimentele negative sunt o parte normală a vieții, însă evitarea lor se poate traduce prin simptome psihice și fizice puternice. 

Ceea ce contează este echilibrul general dintre emoțiile negative și cele pozitive. În loc să-ți negi tristețea, trucul este să găsești o modalitate de a te poziționa mai bine față de ea, astfel încât să nu te blochezi într-o spirală negativă. E important să practici acceptarea să poți merge mai departe.

 

Etichetează emoțiile așa cum sunt

Când îți procesezi emoțiile, este important să le numești exact așa cum apar. Spune „Mă simt __ și este normal să mă simt așa”. Etichetarea emoțiilor nu numai că te face mult mai conștient/ă de felul în care răspunzi la anumite experiențe, dar diminuează impactul pe care acestea îl pot avea asupra ta. Astfel de conectezi cu partea ta rațională și răspunzi sănătos la emoțiile tale mai degrabă decât să reacționezi impulsiv.

 

Abordează distorsiunile cognitive

Este complet normal să ai gânduri negative din când în când, dar uneori poți dezvolta modele de gândire negative care nu-ți sunt utile. De exemplu, s-ar putea să vezi totul în alb și negru sau să te aștepți imediat la cel mai rău scenariu atunci când ceva nu merge așa cum ai plănuit. 

Distorsiunile cognitive sunt niște simple erori în gândire, dar care pot fi deosebit de persistente atunci când suntem deprimați, anxioși sau când ne confruntăm cu probleme de sănătate. Toți avem aceste erori de gândire, însă important este să învățăm să le recunoaștem. 

Te încurajez să-ți pui la îndoială gândurile: “Este adevărat ceea ce gândesc?, “Ar putea exista o explicație mai plauzibilă?”, “Concluzia mea ia în calcul toate informațiile pe care le am?” Ai putea fi surprins/ă câte poți descoperi prin acest simplu “interviu” cu tine însuți.

 

Practică autocompasiunea 

 

Compasiunea față de vulnerabilitatea emoțională pe care o experimentezi, mai degrabă decât respingerea acesteia este un lucru extrem de valoros. A fi înțelegător/oare cu tine te conduce către a face ce e mai bun pentru tine în acel moment. Mai mult, uitându-te la tine din interior și arătându-ți compasiune te ajută să acționezi într-un mod în care îți e potrivit ție și-ți ia atenția de la factorii exteriori, cum ar fi opinia sau reacțiile celorlalți. Când ești în acord cu emoțiile tale, ești în siguranță, îți dai voie să simți, să fii om. Iar asta înseamnă curaj emoțional.

Concluzie

 Ne împiedică să ne acceptăm așa cum suntem și chiar să dezvoltăm forme sănătoase de a aborda experiențele de viață. Ceea ce simți contează și te învață lucruri valoroase despre tine. Trăirile tale, așa cum sunt ele, îți arată că sentimentele vor să fie simțite, o poveste vrea să fie spusă, o problemă vrea să fie rezolvată. Ascultă-te și acceptă-te pe tine și învață să trăiești însoțit/ă de emoțiile tale, așa cum sunt.

 

ro_RORomână
Facebook Messengeer Whatsapp